Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PĂTRUNDE IN

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 371 pentru PĂTRUNDE IN.

Mircea Demetriade - Pianistul

Mircea Demetriade - Pianistul Pianistul de Mircea Demetriade Informații despre această ediție     Vibrări adânci, sonore, și pline de mâhnire     Sub degete nervoase pe clape-alunecau...     Se răspândeau în juru-i în lungă hohotire     De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau.     De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau,     Accente disperate de-apusă fericire, -     Pianul, - sub amare gândiri care-l munceau     Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire.     Scotea, ca bun tovarăș l-a lui nenorocire,     Suspinuri prelungite, ce pieptu-i năbușeau;     Mustrări acelei care uită a lui iubire...     Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau.     Vibrări adânci, sonore și pline de mâhnire,     De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau...     Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire...     Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau     Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau,     Fermecător pianul și-n dulce suvenire     Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire.     Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenoricire,     Șoptirile ce-odată cu drag îl mângâiau     De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau.     De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau,     Aproape-n neștiință porni în aiurire     Vibrări adânci, sonore, ...

 

Urmuz - Pâlnia și Stamate

... partea stângă, în o subt-pământă ce formează sala de recepție, iar din partea dreaptă, prin ajutorul unui cărucior pus în mișcare cu manivela, se pătrunde într-un canal răcoros, al căruia unul din capete nu se știe unde se termină, iar celălalt, la partea opusă, într-o încăpere scundă, cu ... al canalului și, mișcând manivela cu o stăruință crescândă, aleargă și astăzi, nebun, micșorându-și mereu volumul, cu scopul de a putea odată pătrunde

 

Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)

... Oftând din greu suspină - "O, dulce-al nopții mele domn, De ce nu vii tu? Vină! Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și viața-mi luminează!" El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare; Și ... în somn Aminte să-și aducă Și dor de-al valurilor domn De inim-o apucă - "Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și viața-mi luminează!" Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti ... trec Călătorind spre dânsul; Lucește c-un amor nespus Durerea să-mi alunge, Dar se înalță tot mai sus, Ca să nu-l pot ajunge. Pătrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte... În veci îl voi iubi și-n veci Va rămânea departe... De-aceea zilele îmi sunt ... plete lungi, bălaie. Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Și-ncetișor Dorințele-i încrede - "Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru și în gând, Norocu-mi luminează!" El tremură ca alte dăți În codri și pe dealuri, Călăuzind singurătăți De mișcătoare valuri; Dar nu ...

 

Alphonse de Lamartine - Războiul

... peste cei morți, și-i răzbun. Dar omor făra răsplată s-aștepte se ostenesc Taberele amândouă, ș-una-ntr-alta năvălesc, Se-mping, se lovesc, pătrunde o ceată-n alta intrând Ș-a lor amestecătură sângeros vifor nălțând;. În a cailor putere escadroanele se sparg, Rândurile cele ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Căprița de aur

... deși strălucește, Frumos călător. Odată ce buza-ți de frunte-i v-atinge, Magia fatală pe loc se va stinge Ca visul de dor." Străinul pătrunde prin vechiul castel. A morții tăcere domnește prin el. Iar steaua durerii, tăcută și plină, Ieșind de sub neguri, revarsă lumină Pe tristul ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Solii lui Țepeș la Mohamet

... de foc Ce pătrund în umbră până la un loc; Dar trecând de cercu-i noaptea deasă-ascunde Negrele-i mistere; raza-i n-o pătrunde. Aste țări stropite de sânge de bravi, Rugin lesne lanțul popolilor sclavi! Vrei a trece râul ce te ține-n cale, Făr'să ...

 

Gheorghe Asachi - Jijia

Gheorghe Asachi - Jijia Jijia de Gheorghe Asachi Informații despre această ediție imitată dupre zicătoarea poporană     Între Prut și-ntre Siret,     Ce mai mult de ani o mie     Apă limpede trimet     Păn' la Dunăre-n cîmpie,     Este-un lac, ca marea-ntins,     De muncei umbroși încins.     Nici un rîu din sînul lor     Nu revars-a sale ape,     Cu nutrețul curgător     Acel lac ca să-l adape,     Ci din fund nemăsurat     Lacul crește nencetat.     Acel lac, cînd este lin     De vînt unda-i nu se-ncreață ;     La ochi samănă deplin     Cu un disc luciu de gheață,     Sau cristal chiar, ce-a răsfrînt     Bolta-azură pre pămînt.     Noaptea, cînd te-apropiezi     Către apele acele,     În ceriu și în lac prevezi     Stol de lucitoare stele,     Luna jos și luna sus,     Și-n lac cursu-i spre apus.     Nu-nțelegi de-i adevăr     Sau fantazie, au dacă     Lacul suie-se spre ceriu     Ver spre lac ceriul se pleacă,     Că de cați în a lui fund     Sameni mez în glob rotund.     Așa, cînd e timp frumos,     Ochiul tău se îngînează,     Dar va fi mult inimos     Milian cel ce cutează     La lac noaptea a veni,     Fără ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Războiul

... peste cei morți, și-i răzbun. Dar omor făra răsplată s-aștepte se ostenesc Taberele amândouă, ș-una-ntr-alta năvălesc, Se-mping, se lovesc, pătrunde o ceată-n alta intrând Ș-a lor amestecătură sângeros vifor nălțând;. În a cailor putere escadroanele se sparg, Rândurile cele ...

 

Mihai Eminescu - Când te-am văzut, Verena...

Mihai Eminescu - Când te-am văzut, Verena... Când te-am văzut, Verena... de Mihai Eminescu Când te-am văzut, Verena, atunci am zis în sine-mi Zăvor voi pune minții-mi, simțirei mele lacăt, Să nu pătrundă dulce zâmbirea ta din treacăt Prin ușile gândirei, cămara tristei inemi. Căci nu voiam să ardă pe-al patimilor rug Al gândurilor sânge și sufletu-n cântare-mi; Și nu voiam a vieții iluzie s-o sfaremi Cu ochii tăi de-un dulce, puternic vicleșug. Te miri atunci, crăiasă, când tu zâmbești, că tac: Eu idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, La rodul gurii tale gândirile-mi sunt sterpe, De cărnurile albe eu fălcile-ți dizbrac. Și pielea de deasupra și buzele le tai. Hidoasa căpățină de păru-i despoiată, Din sânge și din flegmă scârbos e închegată. O, ce rămase-atuncea naintea minții-mi? Vai! Nu-mi mrejuiai gândirea cu perii tăi cei deși, Nu-mi pătrundeai, tu idol, în gând vrodinioară; Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară, Păreai a fi-nceputul frumos al unui leș. Oricât fii mlădioasă, oricum fie-al tău port, Și blândă ca un înger de-ai fi cântat ...

 

Mihai Eminescu - Dacă treci râul Selenei...

... Și cerdacuri în aer ­ ținut de-argintoase columne Și în trei caturi se-nalță palatul cu mii de ferestre Mari și boltite prin care pătrunde-o lumină albastră; Și prin bolți de ferestre se văd argintoase coloane, Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua, Mândre icoane ...

 

Mihai Eminescu - Dacă treci râul Selenei

... Și cerdacuri în aer ­ ținut de-argintoase columne Și în trei caturi se-nalță palatul cu mii de ferestre Mari și boltite prin care pătrunde-o lumină albastră; Și prin bolți de ferestre se văd argintoase coloane, Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua, Mândre icoane ...

 

   Următoarele >>>